Atunci când crezi că cineva te înţelege, când crezi că totul e ok şi că aşteptările tale încep să evolueze de la statutul de dorinţă la cel de realitate îţi dai seama că te-ai înşelat. Îţi dai seama că, uneori, oricât ai lupta, nu este suficient. Orice încercare de a ieşi din conul ăsta de umbră pe care l-a zidit în jurul tău eşuează tocmai din cauza comportamentului persoanei care aveai impresia că te înţelegea cel mai bine. Te face să te simţi ciudată, diferită, inferioară. Te face să nu mai vrei nimic. Cu cat vă distanţaţi mai mult, cu atât şansele să cădeţi în prăpastie se măresc şi inevitabilul se va produce. Dar tu ai grijă de sufletul tău! Nu lăsa o prostie să te schimbe sau sa te facă să îţi cobori standardele sau să îţi limiteze dorinţele. Orice clipă în care tu zâmbeşti are un preţ. Orice moment de fericire va dispărea sau va fi uitat în urma abandonului.
    E greu...dar greul trece. O dezamăgire nu reprezintă pragul unei destrămări a tot ceea ce aţi construit cu trudă. Doar tu, femeie, ştii câte ai îndurat şi câte te-ai angajat să înduri în momentul în care l-ai ales de bărbat şi te-ai hotărât să îl urmezi pe el în viaţă! Dezamăgirile sunt şuturi. Sunt lecţii din care trebuie să învăţaţi împreună pentru a nu le repeta. Sunt clipe de extaz în urma cărora tu rămâi cea mai afectată, dar el nu ştie asta. Chiar dacă vor fi uitate, ele te marchează şi te fac să crezi că viaţa este un edevărat Delirium din care vei ieşi doar atunci cănd vei avea suficientă putere să schimbi ceva: comportamentul lui faţă de tine sau, în cel mai rău caz, chiar pe el.