Zilele cu soare s-au terminat, iar frigul reîncepe să se instaleze afară, în case, în suflete...dar eu privesc cu fruntea sus şi zâmbetul pe buze această schimbare majoră care apare frecvent în vieţile noastre. Eu nu mă tem de frigul de afară sau de cel care îmi pătrunde în casă atunci când noaptea devine puternică pentru că mi-am câştigat locul în braţele protectoare ale omului pe care îl iubesc. Am făcut sacrificii de-a lungul timpului, dar le-am făcut pentru că ochii lui îmi inspirau încredere, îmi garantau siguranţa zilei de mâine şi mă vedeau aşa cum nu m-au văzut alţii în întreaga mea viaţă: pe mine însămi. Liniştea căminului ne-am căpătat-o în timp,acumulând experienţă şi încredere, iar simplul fapt că acum, deşi suntem goi , iar frigul încearcă să ne posede, eu radiez de bunăstare şi emoţii, stând cu capul pe pieptul în interiorul căruia bate o inimă doar pentru mine, îmi demonstrează că sunt o persoană norocoasă. Iubesc şi sunt iubită de omul care mi-a dat încredere, de cel care mi-a fost alături necondiţionat şi mi-a cerut părerea în legătură cu anumite lucruri care puteau să îi schimbe chiar cursul vieţii. Deşi frigul inundă porii, lăsând acel sentiment de solitudine, eu sunt fericită. Radiez de fericire şi dorinţă lângă el, omul meu, cel care îmi va încălzi viaţa de acum înainte.